despinteca

Romanian

Etymology

From des- +‎ spinteca.

Verb

a despinteca (third-person singular present despintecă, past participle despintecat) 1st conjugation

  1. to rip, split

Conjugation

    conjugation of despinteca (first conjugation, no infix)
infinitive a despinteca
gerund despintecând
past participle despintecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present despintec despinteci despintecă despintecăm despintecați despintecă
imperfect despintecam despintecai despinteca despintecam despintecați despintecau
simple perfect despintecai despintecași despintecă despintecarăm despintecarăți despintecară
pluperfect despintecasem despintecaseși despintecase despintecaserăm despintecaserăți despintecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să despintec să despinteci să despintece să despintecăm să despintecați să despintece
imperative — tu — — voi —
affirmative despintecă despintecați
negative nu despinteca nu despintecați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.