despleti

Romanian

Etymology

From des- +‎ împleti.

Verb

a despleti (third-person singular present despletește, past participle despletit) 4th conjugation

  1. to unplait, to unbraid

Conjugation

    conjugation of despleti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a despleti
gerund despletind
past participle despletit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present despletesc despletești despletește despletim despletiți despletesc
imperfect despleteam despleteai despletea despleteam despleteați despleteau
simple perfect despletii despletiși despleti despletirăm despletirăți despletiră
pluperfect despletisem despletiseși despletise despletiserăm despletiserăți despletiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să despletesc să despletești să despletească să despletim să despletiți să despletească
imperative — tu — — voi —
affirmative despletește despletiți
negative nu despleti nu despletiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.