despovăra

Romanian

Etymology

From des- +‎ împovăra.

Verb

a despovăra (third-person singular present despovărează, past participle despovărat) 1st conjugation

  1. to unburden

Conjugation

    conjugation of despovăra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a despovăra
gerund despovărând
past participle despovărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present despovărez despovărezi despovărează despovărăm despovărați despovărează
imperfect despovăram despovărai despovăra despovăram despovărați despovărau
simple perfect despovărai despovărași despovără despovărarăm despovărarăți despovărară
pluperfect despovărasem despovăraseși despovărase despovăraserăm despovăraserăți despovăraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să despovărez să despovărezi să despovăreze să despovărăm să despovărați să despovăreze
imperative — tu — — voi —
affirmative despovărează despovărați
negative nu despovăra nu despovărați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.