devianță
Romanian
Etymology
Borrowed from French déviance. By surface analysis, devia + -anță.
Noun
devianță f (plural devianțe)
- deviance (variation from expected behavior or form)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | devianță | devianța | devianțe | devianțele | |
| genitive-dative | devianțe | devianței | devianțe | devianțelor | |
| vocative | devianță, devianțo | devianțelor | |||
References
- devianță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN