devianță

Romanian

Etymology

Borrowed from French déviance. By surface analysis, devia +‎ -anță.

Noun

devianță f (plural devianțe)

  1. deviance (variation from expected behavior or form)

Declension

Declension of devianță
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative devianță devianța devianțe devianțele
genitive-dative devianțe devianței devianțe devianțelor
vocative devianță, devianțo devianțelor

References

  • devianță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN