dezaburi

Romanian

Etymology

From dez- +‎ aburi.

Verb

a dezaburi (third-person singular present dezaburește, past participle dezaburit) 4th conjugation

  1. to demist

Conjugation

    conjugation of dezaburi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dezaburi
gerund dezaburind
past participle dezaburit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezaburesc dezaburești dezaburește dezaburim dezaburiți dezaburesc
imperfect dezabuream dezabureai dezaburea dezabuream dezabureați dezabureau
simple perfect dezaburii dezaburiși dezaburi dezaburirăm dezaburirăți dezaburiră
pluperfect dezaburisem dezaburiseși dezaburise dezaburiserăm dezaburiserăți dezaburiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezaburesc să dezaburești să dezaburească să dezaburim să dezaburiți să dezaburească
imperative — tu — — voi —
affirmative dezaburește dezaburiți
negative nu dezaburi nu dezaburiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.