dezagrega

Romanian

Etymology

Borrowed from French désagréger.

Verb

a dezagrega (third-person singular present dezagreghează, past participle dezagregat) 1st conjugation

  1. to disintegrate, to break up into parts

Conjugation

    conjugation of dezagrega (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dezagrega
gerund dezagregând
past participle dezagregat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezagreghez dezagreghezi dezagreghează dezagregăm dezagregați dezagreghează
imperfect dezagregam dezagregai dezagrega dezagregam dezagregați dezagregau
simple perfect dezagregai dezagregași dezagregă dezagregarăm dezagregarăți dezagregară
pluperfect dezagregasem dezagregaseși dezagregase dezagregaserăm dezagregaserăți dezagregaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezagreghez să dezagreghezi să dezagregheze să dezagregăm să dezagregați să dezagregheze
imperative — tu — — voi —
affirmative dezagreghează dezagregați
negative nu dezagrega nu dezagregați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.