dezamina
Romanian
Etymology
Verb
a dezamina (third-person singular present dezaminează, past participle dezaminat) 1st conjugation
- to deaminate
Conjugation
conjugation of dezamina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezamina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezaminând | ||||||
| past participle | dezaminat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezaminez | dezaminezi | dezaminează | dezaminăm | dezaminați | dezaminează | |
| imperfect | dezaminam | dezaminai | dezamina | dezaminam | dezaminați | dezaminau | |
| simple perfect | dezaminai | dezaminași | dezamină | dezaminarăm | dezaminarăți | dezaminară | |
| pluperfect | dezaminasem | dezaminaseși | dezaminase | dezaminaserăm | dezaminaserăți | dezaminaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezaminez | să dezaminezi | să dezamineze | să dezaminăm | să dezaminați | să dezamineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezaminează | dezaminați | |||||
| negative | nu dezamina | nu dezaminați | |||||
References
- dezamina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN