dezarma

Romanian

Etymology

Borrowed from French désarmer.

Verb

a dezarma (third-person singular present dezarmează, past participle dezarmat) 1st conjugation

  1. to disarm

Conjugation

    conjugation of dezarma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dezarma
gerund dezarmând
past participle dezarmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezarmez dezarmezi dezarmează dezarmăm dezarmați dezarmează
imperfect dezarmam dezarmai dezarma dezarmam dezarmați dezarmau
simple perfect dezarmai dezarmași dezarmă dezarmarăm dezarmarăți dezarmară
pluperfect dezarmasem dezarmaseși dezarmase dezarmaserăm dezarmaserăți dezarmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezarmez să dezarmezi să dezarmeze să dezarmăm să dezarmați să dezarmeze
imperative — tu — — voi —
affirmative dezarmează dezarmați
negative nu dezarma nu dezarmați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.