dezarticula

Romanian

Etymology

Borrowed from French désarticuler.

Verb

a dezarticula (third-person singular present dezarticulează, past participle dezarticulat) 1st conjugation

  1. to disarticulate

Conjugation

    conjugation of dezarticula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dezarticula
gerund dezarticulând
past participle dezarticulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezarticulez dezarticulezi dezarticulează dezarticulăm dezarticulați dezarticulează
imperfect dezarticulam dezarticulai dezarticula dezarticulam dezarticulați dezarticulau
simple perfect dezarticulai dezarticulași dezarticulă dezarticularăm dezarticularăți dezarticulară
pluperfect dezarticulasem dezarticulaseși dezarticulase dezarticulaserăm dezarticulaserăți dezarticulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezarticulez să dezarticulezi să dezarticuleze să dezarticulăm să dezarticulați să dezarticuleze
imperative — tu — — voi —
affirmative dezarticulează dezarticulați
negative nu dezarticula nu dezarticulați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.