dezasambla

Romanian

Etymology

Borrowed from French désassembler.

Verb

a dezasambla (third-person singular present dezasamblează, past participle dezasamblat) 1st conjugation

  1. to disassemble

Conjugation

    conjugation of dezasambla (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dezasambla
gerund dezasamblând
past participle dezasamblat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezasamblez dezasamblezi dezasamblează dezasamblăm dezasamblați dezasamblează
imperfect dezasamblam dezasamblai dezasambla dezasamblam dezasamblați dezasamblau
simple perfect dezasamblai dezasamblași dezasamblă dezasamblarăm dezasamblarăți dezasamblară
pluperfect dezasamblasem dezasamblaseși dezasamblase dezasamblaserăm dezasamblaserăți dezasamblaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezasamblez să dezasamblezi să dezasambleze să dezasamblăm să dezasamblați să dezasambleze
imperative — tu — — voi —
affirmative dezasamblează dezasamblați
negative nu dezasambla nu dezasamblați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.