dezertor
Romanian
Etymology
Borrowed from French déserteur.
Noun
dezertor m (plural dezertori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dezertor | dezertorul | dezertori | dezertorii | |
| genitive-dative | dezertor | dezertorului | dezertori | dezertorilor | |
| vocative | dezertorule | dezertorilor | |||