deziluziona

Romanian

Etymology

Borrowed from French desillusionner.

Verb

a deziluziona (third-person singular present deziluzionează, past participle deziluzionat) 1st conjugation

  1. to disillusion

Conjugation

    conjugation of deziluziona (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a deziluziona
gerund deziluzionând
past participle deziluzionat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deziluzionez deziluzionezi deziluzionează deziluzionăm deziluzionați deziluzionează
imperfect deziluzionam deziluzionai deziluziona deziluzionam deziluzionați deziluzionau
simple perfect deziluzionai deziluzionași deziluzionă deziluzionarăm deziluzionarăți deziluzionară
pluperfect deziluzionasem deziluzionaseși deziluzionase deziluzionaserăm deziluzionaserăți deziluzionaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deziluzionez să deziluzionezi să deziluzioneze să deziluzionăm să deziluzionați să deziluzioneze
imperative — tu — — voi —
affirmative deziluzionează deziluzionați
negative nu deziluziona nu deziluzionați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.