dezintegrator
Romanian
Etymology
Borrowed from French désintégrateur or German Desintegrator.
Noun
dezintegrator n (plural dezintegratoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dezintegrator | dezintegratorul | dezintegratoare | dezintegratoarele | |
| genitive-dative | dezintegrator | dezintegratorului | dezintegratoare | dezintegratoarelor | |
| vocative | dezintegratorule | dezintegratoarelor | |||