deziubi
Romanian
Etymology
Verb
a deziubi (third-person singular present deziubie, past participle deziubit) 4th conjugation
- to unlove
Conjugation
conjugation of deziubi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a deziubi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deziubind | ||||||
| past participle | deziubit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deziub | deziubi | deziube | deziubim | deziubiți | deziub | |
| imperfect | deziubeam | deziubeai | deziubea | deziubeam | deziubeați | deziubeau | |
| simple perfect | deziubii | deziubiși | deziubi | deziubirăm | deziubirăți | deziubiră | |
| pluperfect | deziubisem | deziubiseși | deziubise | deziubiserăm | deziubiserăți | deziubiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deziub | să deziubi | să deziubă | să deziubim | să deziubiți | să deziubă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deziube | deziubiți | |||||
| negative | nu deziubi | nu deziubiți | |||||
References
- deziubi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN