dezlocui

Romanian

Etymology

From dez- +‎ înlocui.

Verb

a dezlocui (third-person singular present dezlocuiește, past participle dezlocuit) 4th conjugation

  1. to dislocate, to displace

Conjugation

    conjugation of dezlocui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dezlocui
gerund dezlocuind
past participle dezlocuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezlocuiesc dezlocuiești dezlocuiește dezlocuim dezlocuiți dezlocuiesc
imperfect dezlocuiam dezlocuiai dezlocuia dezlocuiam dezlocuiați dezlocuiau
simple perfect dezlocuii dezlocuiși dezlocui dezlocuirăm dezlocuirăți dezlocuiră
pluperfect dezlocuisem dezlocuiseși dezlocuise dezlocuiserăm dezlocuiserăți dezlocuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezlocuiesc să dezlocuiești să dezlocuiască să dezlocuim să dezlocuiți să dezlocuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative dezlocuiește dezlocuiți
negative nu dezlocui nu dezlocuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.