dezmăcinare

Romanian

Etymology

From dez- +‎ măcinare.

Noun

dezmăcinare f (plural dezmăcinări)

  1. (obsolete, rare) torture
    Synonym: tortură

Declension

Declension of dezmăcinare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative dezmăcinare dezmăcinarea dezmăcinări dezmăcinările
genitive-dative dezmăcinări dezmăcinării dezmăcinări dezmăcinărilor
vocative dezmăcinare, dezmăcinareo dezmăcinărilor

References

  • dezmăcinare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN