dezmăcinare
Romanian
Etymology
Noun
dezmăcinare f (plural dezmăcinări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dezmăcinare | dezmăcinarea | dezmăcinări | dezmăcinările | |
| genitive-dative | dezmăcinări | dezmăcinării | dezmăcinări | dezmăcinărilor | |
| vocative | dezmăcinare, dezmăcinareo | dezmăcinărilor | |||
References
- dezmăcinare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN