dezmărita
Romanian
Etymology
Verb
a dezmărita (third-person singular present [please provide], past participle dezmăritat) 1st conjugation
- (obsolete) to divorce
Conjugation
conjugation of dezmărita (first conjugation, no infix)
| infinitive | a dezmărita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezmăritând | ||||||
| past participle | dezmăritat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezmărit | dezmăriți | dezmărită | dezmărităm | dezmăritați | dezmărită | |
| imperfect | dezmăritam | dezmăritai | dezmărita | dezmăritam | dezmăritați | dezmăritau | |
| simple perfect | dezmăritai | dezmăritași | dezmărită | dezmăritarăm | dezmăritarăți | dezmăritară | |
| pluperfect | dezmăritasem | dezmăritaseși | dezmăritase | dezmăritaserăm | dezmăritaserăți | dezmăritaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezmărit | să dezmăriți | să dezmărite | să dezmărităm | să dezmăritați | să dezmărite | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezmărită | dezmăritați | |||||
| negative | nu dezmărita | nu dezmăritați | |||||
References
- dezmărita in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN