dezmeți

Romanian

Etymology

From dez- +‎ ameți.

Verb

a dezmeți (third-person singular present dezmețește, past participle dezmețit) 4th conjugation

  1. to wake up from a state of stupor

Conjugation

    conjugation of dezmeți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dezmeți
gerund dezmețind
past participle dezmețit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezmețesc dezmețești dezmețește dezmețim dezmețiți dezmețesc
imperfect dezmețeam dezmețeai dezmețea dezmețeam dezmețeați dezmețeau
simple perfect dezmeții dezmețiși dezmeți dezmețirăm dezmețirăți dezmețiră
pluperfect dezmețisem dezmețiseși dezmețise dezmețiserăm dezmețiserăți dezmețiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezmețesc să dezmețești să dezmețească să dezmețim să dezmețiți să dezmețească
imperative — tu — — voi —
affirmative dezmețește dezmețiți
negative nu dezmeți nu dezmețiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.