dezmoșteni

Romanian

Etymology

From dez- +‎ moșteni.

Verb

a dezmoșteni (third-person singular present dezmoștenește, past participle dezmoștenit) 4th conjugation

  1. disown

Conjugation

    conjugation of dezmoșteni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dezmoșteni
gerund dezmoștenind
past participle dezmoștenit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezmoștenesc dezmoștenești dezmoștenește dezmoștenim dezmoșteniți dezmoștenesc
imperfect dezmoșteneam dezmoșteneai dezmoștenea dezmoșteneam dezmoșteneați dezmoșteneau
simple perfect dezmoștenii dezmoșteniși dezmoșteni dezmoștenirăm dezmoștenirăți dezmoșteniră
pluperfect dezmoștenisem dezmoșteniseși dezmoștenise dezmoșteniserăm dezmoșteniserăți dezmoșteniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezmoștenesc să dezmoștenești să dezmoștenească să dezmoștenim să dezmoșteniți să dezmoștenească
imperative — tu — — voi —
affirmative dezmoștenește dezmoșteniți
negative nu dezmoșteni nu dezmoșteniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.