dezobișnui

Romanian

Etymology

From dez- +‎ obișnui.

Verb

a dezobișnui (third-person singular present dezobișnuiește, past participle dezobișnuit) 4th conjugation

  1. to unaccustom

Conjugation

    conjugation of dezobișnui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dezobișnui
gerund dezobișnuind
past participle dezobișnuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezobișnuiesc dezobișnuiești dezobișnuiește dezobișnuim dezobișnuiți dezobișnuiesc
imperfect dezobișnuiam dezobișnuiai dezobișnuia dezobișnuiam dezobișnuiați dezobișnuiau
simple perfect dezobișnuii dezobișnuiși dezobișnui dezobișnuirăm dezobișnuirăți dezobișnuiră
pluperfect dezobișnuisem dezobișnuiseși dezobișnuise dezobișnuiserăm dezobișnuiserăți dezobișnuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezobișnuiesc să dezobișnuiești să dezobișnuiască să dezobișnuim să dezobișnuiți să dezobișnuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative dezobișnuiește dezobișnuiți
negative nu dezobișnui nu dezobișnuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.