dezonora

Romanian

Etymology

Borrowed from French déshonorer.

Verb

a dezonora (third-person singular present dezonorează, past participle dezonorat) 1st conjugation

  1. to dishonor

Conjugation

    conjugation of dezonora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dezonora
gerund dezonorând
past participle dezonorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezonorez dezonorezi dezonorează dezonorăm dezonorați dezonorează
imperfect dezonoram dezonorai dezonora dezonoram dezonorați dezonorau
simple perfect dezonorai dezonorași dezonoră dezonorarăm dezonorarăți dezonorară
pluperfect dezonorasem dezonoraseși dezonorase dezonoraserăm dezonoraserăți dezonoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezonorez să dezonorezi să dezonoreze să dezonorăm să dezonorați să dezonoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative dezonorează dezonorați
negative nu dezonora nu dezonorați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.