dezorienta
Romanian
Etymology
Borrowed from French désorienter.
Verb
a dezorienta (third-person singular present dezorientează, past participle dezorientat) 1st conjugation
- to disorientate
Conjugation
conjugation of dezorienta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezorienta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezorientând | ||||||
| past participle | dezorientat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezorientez | dezorientezi | dezorientează | dezorientăm | dezorientați | dezorientează | |
| imperfect | dezorientam | dezorientai | dezorienta | dezorientam | dezorientați | dezorientau | |
| simple perfect | dezorientai | dezorientași | dezorientă | dezorientarăm | dezorientarăți | dezorientară | |
| pluperfect | dezorientasem | dezorientaseși | dezorientase | dezorientaserăm | dezorientaserăți | dezorientaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezorientez | să dezorientezi | să dezorienteze | să dezorientăm | să dezorientați | să dezorienteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezorientează | dezorientați | |||||
| negative | nu dezorienta | nu dezorientați | |||||