dibăci

Romanian

Etymology

From dibaci.

Verb

a dibăci (third-person singular present dibăcește, past participle dibăcit) 4th conjugation

  1. to match
  2. to search
  3. to discover

Conjugation

    conjugation of dibăci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dibăci
gerund dibăcind
past participle dibăcit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dibăcesc dibăcești dibăcește dibăcim dibăciți dibăcesc
imperfect dibăceam dibăceai dibăcea dibăceam dibăceați dibăceau
simple perfect dibăcii dibăciși dibăci dibăcirăm dibăcirăți dibăciră
pluperfect dibăcisem dibăciseși dibăcise dibăciserăm dibăciserăți dibăciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dibăcesc să dibăcești să dibăcească să dibăcim să dibăciți să dibăcească
imperative — tu — — voi —
affirmative dibăcește dibăciți
negative nu dibăci nu dibăciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.