dichisi
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek διοικέω (dioikéo).
Verb
a dichisi (third-person singular present dichisește, past participle dichisit) 4th conjugation
- to dress up
Conjugation
conjugation of dichisi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dichisi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dichisind | ||||||
| past participle | dichisit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dichisesc | dichisești | dichisește | dichisim | dichisiți | dichisesc | |
| imperfect | dichiseam | dichiseai | dichisea | dichiseam | dichiseați | dichiseau | |
| simple perfect | dichisii | dichisiși | dichisi | dichisirăm | dichisirăți | dichisiră | |
| pluperfect | dichisisem | dichisiseși | dichisise | dichisiserăm | dichisiserăți | dichisiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dichisesc | să dichisești | să dichisească | să dichisim | să dichisiți | să dichisească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dichisește | dichisiți | |||||
| negative | nu dichisi | nu dichisiți | |||||
References
- dichisi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN