diferenția

Romanian

Etymology

Borrowed from French différencier.

Verb

a diferenția (third-person singular present diferențiază, past participle diferențiat) 1st conjugation

  1. to differentiate

Conjugation

    conjugation of diferenția (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a diferenția
gerund diferențiind
past participle diferențiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present diferențiez diferențiezi diferențiază diferențiem diferențiați diferențiază
imperfect diferențiam diferențiai diferenția diferențiam diferențiați diferențiau
simple perfect diferențiai diferențiași diferenție diferențiarăm diferențiarăți diferențiară
pluperfect diferențiasem diferențiaseși diferențiase diferențiaserăm diferențiaserăți diferențiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să diferențiez să diferențiezi să diferențieze să diferențiem să diferențiați să diferențieze
imperative — tu — — voi —
affirmative diferențiază diferențiați
negative nu diferenția nu diferențiați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.