dijmui

Romanian

Etymology

From dijmă +‎ -ui.

Verb

a dijmui (third-person singular present dijmuiește, past participle dijmuit) 4th conjugation

  1. to collect feudal rent

Conjugation

    conjugation of dijmui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dijmui
gerund dijmuind
past participle dijmuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dijmuiesc dijmuiești dijmuiește dijmuim dijmuiți dijmuiesc
imperfect dijmuiam dijmuiai dijmuia dijmuiam dijmuiați dijmuiau
simple perfect dijmuii dijmuiși dijmui dijmuirăm dijmuirăți dijmuiră
pluperfect dijmuisem dijmuiseși dijmuise dijmuiserăm dijmuiserăți dijmuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dijmuiesc să dijmuiești să dijmuiască să dijmuim să dijmuiți să dijmuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative dijmuiește dijmuiți
negative nu dijmui nu dijmuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.