dimeriza
Romanian
Etymology
Borrowed from French dimériser.
Verb
a dimeriza (third-person singular present dimerizează, past participle dimerizat) 1st conjugation
- to dimerize
Conjugation
conjugation of dimeriza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dimeriza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dimerizând | ||||||
| past participle | dimerizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dimerizez | dimerizezi | dimerizează | dimerizăm | dimerizați | dimerizează | |
| imperfect | dimerizam | dimerizai | dimeriza | dimerizam | dimerizați | dimerizau | |
| simple perfect | dimerizai | dimerizași | dimeriză | dimerizarăm | dimerizarăți | dimerizară | |
| pluperfect | dimerizasem | dimerizaseși | dimerizase | dimerizaserăm | dimerizaserăți | dimerizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dimerizez | să dimerizezi | să dimerizeze | să dimerizăm | să dimerizați | să dimerizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dimerizează | dimerizați | |||||
| negative | nu dimeriza | nu dimerizați | |||||
References
- dimeriza in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
dimeriza
- inflection of dimerizar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative