dințișor
Romanian
Etymology
From dinte (“tooth”) + -ișor (diminutive suffix).
Pronunciation
- IPA(key): /din.t͡siˈʃor/
Noun
dințișor m (plural dințișori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dințișor | dințișorul | dințișori | dințișorii | |
| genitive-dative | dințișor | dințișorului | dințișori | dințișorilor | |
| vocative | dințișorule | dințișorilor | |||