direc

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish دیرك (direk).

Noun

direc m (plural direci)

  1. pillar

Declension

Declension of direc
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative direc direcul direci direcii
genitive-dative direc direcului direci direcilor
vocative direcule direcilor

References

  • direc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN