direcționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French directionner.

Verb

a direcționa (third-person singular present direcționează, past participle direcționat) 1st conjugation

  1. to direct

Conjugation

    conjugation of direcționa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a direcționa
gerund direcționând
past participle direcționat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present direcționez direcționezi direcționează direcționăm direcționați direcționează
imperfect direcționam direcționai direcționa direcționam direcționați direcționau
simple perfect direcționai direcționași direcționă direcționarăm direcționarăți direcționară
pluperfect direcționasem direcționaseși direcționase direcționaserăm direcționaserăți direcționaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să direcționez să direcționezi să direcționeze să direcționăm să direcționați să direcționeze
imperative — tu — — voi —
affirmative direcționează direcționați
negative nu direcționa nu direcționați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.