discui

Romanian

Etymology

From disc +‎ -ui.

Verb

a discui (third-person singular present discuiește, past participle discuit) 4th conjugation

  1. to disk, to harrow

Conjugation

    conjugation of discui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a discui
gerund discuind
past participle discuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present discuiesc discuiești discuiește discuim discuiți discuiesc
imperfect discuiam discuiai discuia discuiam discuiați discuiau
simple perfect discuii discuiși discui discuirăm discuirăți discuiră
pluperfect discuisem discuiseși discuise discuiserăm discuiserăți discuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să discuiesc să discuiești să discuiască să discuim să discuiți să discuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative discuiește discuiți
negative nu discui nu discuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.