disociere
Romanian
Etymology
Noun
disociere f (plural disocieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | disociere | disocierea | disocieri | disocierile | |
| genitive-dative | disocieri | disocierii | disocieri | disocierilor | |
| vocative | disociere, disociereo | disocierilor | |||