disonanță
Romanian
Etymology
Borrowed from French dissonance.
Noun
disonanță f (plural disonanțe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | disonanță | disonanța | disonanțe | disonanțele | |
| genitive-dative | disonanțe | disonanței | disonanțe | disonanțelor | |
| vocative | disonanță, disonanțo | disonanțelor | |||