disprețui

Romanian

Etymology

From dispreț +‎ -ui.

Verb

a disprețui (third-person singular present disprețuiește, past participle disprețuit) 4th conjugation

  1. to despise

Conjugation

    conjugation of disprețui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a disprețui
gerund disprețuind
past participle disprețuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present disprețuiesc disprețuiești disprețuiește disprețuim disprețuiți disprețuiesc
imperfect disprețuiam disprețuiai disprețuia disprețuiam disprețuiați disprețuiau
simple perfect disprețuii disprețuiși disprețui disprețuirăm disprețuirăți disprețuiră
pluperfect disprețuisem disprețuiseși disprețuise disprețuiserăm disprețuiserăți disprețuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să disprețuiesc să disprețuiești să disprețuiască să disprețuim să disprețuiți să disprețuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative disprețuiește disprețuiți
negative nu disprețui nu disprețuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.