diviza

Romanian

Etymology

Borrowed from French diviser.

Verb

a diviza (third-person singular present divizează, past participle divizat) 1st conjugation

  1. to divide

Conjugation

    conjugation of diviza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a diviza
gerund divizând
past participle divizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present divizez divizezi divizează divizăm divizați divizează
imperfect divizam divizai diviza divizam divizați divizau
simple perfect divizai divizași diviză divizarăm divizarăți divizară
pluperfect divizasem divizaseși divizase divizaserăm divizaserăți divizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să divizez să divizezi să divizeze să divizăm să divizați să divizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative divizează divizați
negative nu diviza nu divizați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.