dizgrațiat

Romanian

Etymology

Past participle of dizgrația.

Adjective

dizgrațiat m or n (feminine singular dizgrațiată, masculine plural dizgrațiați, feminine and neuter plural dizgrațiate)

  1. disgraced

Declension

Declension of dizgrațiat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite dizgrațiat dizgrațiată dizgrațiați dizgrațiate
definite dizgrațiatul dizgrațiata dizgrațiații dizgrațiatele
genitive-
dative 		indefinite dizgrațiat dizgrațiate dizgrațiați dizgrațiate
definite dizgrațiatului dizgrațiatei dizgrațiaților dizgrațiatelor

Verb

dizgrațiat (past participle of dizgrația)

  1. past participle of dizgrația

References

  • dizgrațiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.