dizgrație
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian disgrazia.
Noun
dizgrație f (plural dizgrații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dizgrație | dizgrația | dizgrații | dizgrațiile | |
| genitive-dative | dizgrații | dizgrației | dizgrații | dizgrațiilor | |
| vocative | dizgrație, dizgrațio | dizgrațiilor | |||