dizolva

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian dissolvere, from Latin dissolvō.

Verb

a dizolva (third-person singular present dizolvă, past participle dizolvat) 1st conjugation

  1. to dissolve

Conjugation

    conjugation of dizolva (first conjugation, no infix)
infinitive a dizolva
gerund dizolvând
past participle dizolvat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dizolv dizolvi dizolvă dizolvăm dizolvați dizolvă
imperfect dizolvam dizolvai dizolva dizolvam dizolvați dizolvau
simple perfect dizolvai dizolvași dizolvă dizolvarăm dizolvarăți dizolvară
pluperfect dizolvasem dizolvaseși dizolvase dizolvaserăm dizolvaserăți dizolvaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dizolv să dizolvi să dizolve să dizolvăm să dizolvați să dizolve
imperative — tu — — voi —
affirmative dizolvă dizolvați
negative nu dizolva nu dizolvați

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.