doborâtură
Romanian
Etymology
Noun
doborâtură f (plural doborâturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | doborâtură | doborâtura | doborâturi | doborâturile | |
| genitive-dative | doborâturi | doborâturii | doborâturi | doborâturilor | |
| vocative | doborâtură, doborâturo | doborâturilor | |||
References
- doborâtură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN