dolii
See also: dólii
Latin
Noun
dōliī
- genitive singular of dōlium
Romanian
Etymology
From dolie.
Verb
a dolii (third-person singular present doliește, past participle doliit) 4th conjugation
- to slow down a raft
Conjugation
conjugation of dolii (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dolii | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | doliind | ||||||
| past participle | doliit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | doliesc | doliești | doliește | doliim | doliiți | doliesc | |
| imperfect | doliam | doliai | dolia | doliam | doliați | doliau | |
| simple perfect | doliii | doliiși | dolii | doliirăm | doliirăți | doliiră | |
| pluperfect | doliisem | doliiseși | doliise | doliiserăm | doliiserăți | doliiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să doliesc | să doliești | să doliască | să doliim | să doliiți | să doliască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | doliește | doliiți | |||||
| negative | nu dolii | nu doliiți | |||||
References
- dolii in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN