doordrongt
Dutch
Verb
doordrongt
second-person (
gij
) singular dependent-clause past indicative of
doordringen
(
“
to penetrate
(
intransitive
)
”
)
second-person (
gij
) singular past indicative of
doordringen
(
“
to convince
”
)
Anagrams
doorgrondt
,
drongt door