dovedi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic довѣдѣти (dověděti), from до- (do-, “completely”) +‎ вѣдѣти (věděti, “to know”), from Proto-Slavic *věděti.

Pronunciation

  • IPA(key): [doveˈdi]
  • Audio:(file)

Verb

a dovedi (third-person singular present dovedește, past participle dovedit) 4th conjugation

  1. (transitive) to prove, to demonstrate; to vindicate
  2. (reflexive, accusative) to be proven

Conjugation

    conjugation of dovedi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dovedi
gerund dovedind
past participle dovedit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dovedesc dovedești dovedește dovedim dovediți dovedesc
imperfect dovedeam dovedeai dovedea dovedeam dovedeați dovedeau
simple perfect dovedii dovediși dovedi dovedirăm dovedirăți dovediră
pluperfect dovedisem dovediseși dovedise dovediserăm dovediserăți dovediseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dovedesc să dovedești să dovedească să dovedim să dovediți să dovedească
imperative — tu — — voi —
affirmative dovedește dovediți
negative nu dovedi nu dovediți

Synonyms

References

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.