drăcoaie
Romanian
Etymology
From drac + -oaie. First attested in 1852.
Noun
drăcoaie f (plural drăcoaie)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | drăcoaie | drăcoaia | drăcoaie | drăcoaiele | |
| genitive-dative | drăcoaie | drăcoaiei | drăcoaie | drăcoaielor | |
| vocative | drăcoaie, drăcoaio | drăcoaielor | |||
References
- drăcoaie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN