drămui

Romanian

Etymology

From dram +‎ -ui.

Verb

a drămui (third-person singular present drămuiește, past participle drămuit) 4th conjugation

  1. to skimp

Conjugation

    conjugation of drămui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a drămui
gerund drămuind
past participle drămuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present drămuiesc drămuiești drămuiește drămuim drămuiți drămuiesc
imperfect drămuiam drămuiai drămuia drămuiam drămuiați drămuiau
simple perfect drămuii drămuiși drămui drămuirăm drămuirăți drămuiră
pluperfect drămuisem drămuiseși drămuise drămuiserăm drămuiserăți drămuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să drămuiesc să drămuiești să drămuiască să drămuim să drămuiți să drămuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative drămuiește drămuiți
negative nu drămui nu drămuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.