dragor
Romanian
Etymology
Borrowed from French dragueur.
Noun
dragor n (plural dragori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dragor | dragorul | dragori | dragorile | |
| genitive-dative | dragor | dragorului | dragori | dragorilor | |
| vocative | dragorule | dragorilor | |||