dublură
Romanian
Etymology
Borrowed from French doublure.
Noun
dublură f (plural dubluri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dublură | dublura | dubluri | dublurile | |
| genitive-dative | dubluri | dublurii | dubluri | dublurilor | |
| vocative | dublură, dubluro | dublurilor | |||