ducăreț

Romanian

Etymology

From duce +‎ -ăreț.

Adjective

ducăreț m or n (feminine singular ducăreață, masculine plural ducăreți, feminine and neuter plural ducărețe)

  1. walker

Declension

Declension of ducăreț
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite ducăreț ducăreață ducăreți ducărețe
definite ducărețul ducăreața ducăreții ducărețele
genitive-
dative 		indefinite ducăreț ducărețe ducăreți ducărețe
definite ducărețului ducăreței ducăreților ducărețelor

References

  • ducăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.