duhori

Romanian

Etymology

From duhoare +‎ -i.

Verb

a duhori (third-person singular present duhorește, past participle duhorit) 4th conjugation

  1. to stink

Conjugation

    conjugation of duhori (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a duhori
gerund duhorind
past participle duhorit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present duhoresc duhorești duhorește duhorim duhoriți duhoresc
imperfect duhoream duhoreai duhorea duhoream duhoreați duhoreau
simple perfect duhorii duhoriși duhori duhorirăm duhorirăți duhoriră
pluperfect duhorisem duhoriseși duhorise duhoriserăm duhoriserăți duhoriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să duhoresc să duhorești să duhorească să duhorim să duhoriți să duhorească
imperative — tu — — voi —
affirmative duhorește duhoriți
negative nu duhori nu duhoriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.