duhovnici
Romanian
Etymology
From duhovnic.
Verb
a duhovnici (third-person singular present duhovnicește, past participle duhovnicit) 4th conjugation
- to confess
Conjugation
conjugation of duhovnici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a duhovnici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | duhovnicind | ||||||
| past participle | duhovnicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | duhovnicesc | duhovnicești | duhovnicește | duhovnicim | duhovniciți | duhovnicesc | |
| imperfect | duhovniceam | duhovniceai | duhovnicea | duhovniceam | duhovniceați | duhovniceau | |
| simple perfect | duhovnicii | duhovniciși | duhovnici | duhovnicirăm | duhovnicirăți | duhovniciră | |
| pluperfect | duhovnicisem | duhovniciseși | duhovnicise | duhovniciserăm | duhovniciserăți | duhovniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să duhovnicesc | să duhovnicești | să duhovnicească | să duhovnicim | să duhovniciți | să duhovnicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | duhovnicește | duhovniciți | |||||
| negative | nu duhovnici | nu duhovniciți | |||||
References
- duhovnici in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN