dumeritură

Romanian

Etymology

From dumeri +‎ -tură.

Noun

dumeritură f (plural dumerituri)

  1. (dated) reflexion

Declension

Declension of dumeritură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative dumeritură dumeritura dumerituri dumeriturile
genitive-dative dumerituri dumeriturii dumerituri dumeriturilor
vocative dumeritură, dumerituro dumeriturilor

References

  • dumeritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN